10.05.2007

Trecutul unui loc... bogat: Sannicolau Mare

Oraş de frontieră, Sânnicolau Mare se află în nord-vestul judeţului Timiş, la 64 km de Timişoara. Este cel mai vestic oraş al ţării şi are o populaţie de peste 13 000 de locuitori l Vestigii arheologice dovedesc că teritoriul e locuit încă din epoca neolitică l În perioada romană, vatra localităţii e cuprinsă în aria cetăţii Morisena, aflată pe locul Cenadului de astăzi. Începând cu secolul VI d.Hr., prin aceste locuri trec gepizi, avari, huni şi bulgari l În secolele X-XI aşezarea va fi înglobată în ducatul lui Glad şi Ahtum lÎn Evul Mediu Timpuriu, devine proprietatea episcopiei de Cenad. În 1241 localitatea a fost devastată de invazia tătarilorl Ulterior, aşezarea a fost refăcută, fiind atestată documentar în 1247 în diplome privilegiale regale, în 1333 în registrul de plată al dijmelor papale, 1358 când sunt cedate privilegii pentru biserici din episcopia Cenadului şi într-o Diplomă de donaţie din 1421 l În 1514, în această zonă au loc lupte între armatele răsculaţilor lui Gheorghe Doja şi oastea nobiliară l În 1542 Sânnicolau Mare este ocupat de turci, funcţionând aici şi o şcoală de ieniceri l În 1724 se construieşte prima berărie din localitate, iar în 1768 este vizitată de însuşi împăratul Iosif al II-lea l La sfârşitul secolului al XVII-lea aici se stabilesc familii de macedo-români şi greci, cei mai bogaţi fiind fraţii Nacu, care cumpără domeniul Sânnicolau Mare în 1781, rămânând până astăzi, drept mărturie a epocii, Castelul care le poartă numele. Ulterior, o parte din familie s-a catolicizat sub numele de Nako.
(http://www.agenda.ro/2004/38-04-senz1.htm)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu