Comoara din Sânnicolau Mare poate fi admirată la Viena

În 1799, săpând în curtea casei, ţăranul Nera Vuin din Sânnicolau Mare a descoperit un somptuos tezaur, constituit din 23 de vase din aur cu o greutate totală de cca 10 kg. Fără să-şi dea seama de imensa valoare a pieselor, el le-a vândut separat unor negustori din Timişoara. La scurt timp, proprietarul terenului pe care se afla casa lui Vuin, un negustor numit Nacu, a aflat despre tezaur şi a alertat autorităţile. Aşa s-a reuşit recuperarea celor 23 de vase, care au fost incluse în colecţia Curţii Imperiale de la Viena, iar astăzi, cel mai mare tezaur descoperit în Banat face parte din patrimoniul Muzeului de Istoria Artelor (Kunsthistorisches Museum) din capitala Austriei. Tezaurul a fost pe rând atribuit de istorici hunilor, gepizilor, avarilor, cuturgilor, bulgarilor, pecenegilor, ungurilor sau românilor şi cronologic datat între secolele IV-XI. Atribuirea etnică şi încadrarea cronologică a tezaurului nu au fost întotdeauna lipsite de conotaţii politice, avertizează arheologul Valentin Cedică. Cea mai plauzibilă ipoteză pare a fi aceea a istoricului Mircea Rusu, care îl consideră ca fiind făurit în secolul al VIII-lea, în atelierele imperiale de la Constantinopol, şi dăruit unor conducători avari de către împăratul Constantin al V-lea. Cópii galvano-plastice ale vaselor tezaurului de la Sânnicolau Mare s-au aflat în colecţia Muzeului Banatului până în 1919, când, alături de alte obiecte, au fost rechiziţionate de reprezentanţii unei comisii militare sârbe. Deşi în perioada interbelică s-au făcut demersuri diplomatice până la nivelul miniştrilor de externe ai celor două ţări pentru recuperarea acestora, ele nu s-au mai întors în ţară. Astăzi mai există trei asemenea cópii la Complexul muzeal Arad şi un set la Muzeul din Szeged.