COMOARA DIN SANNICOLAU MARE

Deviza de aducere a comorii găsită în pământul

Sannicolaului Mare;

,,Nu lăcomim la averea altuia, dar din cei al

nostru, nici câtu-i negru sub unghie nu cedăm.”

(Din demersurile făcute de intelectualii localităţii Sannicolau Mare

în perioada 1920 – 1940, pentru aducerea comorii

la ea acasă.)

COMOARA DIN SANNICOLAU MARE

(1799)

Ce-a mai importantă descoperire arheologică făcută pe teritoriul localităţi, în partea de S-V a oraşului, numită Sighet, constă dintr-un tezaur format din 23 piese din aur, având o greutate de peste 10kg. Tezaurul a fost descoperit în data de 03 iulie 1799 de către un ţăran sârb pe nume NEVA VUIN, care săpând în grădina casei sale pe lângă un zid, a găsit această comoară.

În jurul descoperirii acestui tezaur, s-au ţesut în timp, numeroase legende care au anumite elemente comune, dar cele mai veridice date le găsim în scrierile lui NEUMANN, care era directorul cabinetului imperial de numismatică şi antichitate din Viena.

Actualmente, comoara se află în patrimoniul Muzeului de istoria artelor – KUNSTHISTORICHES MUSEUM – din Viena. Locul descoperirii tezaurului se află astăzi pe strada Comori, care în anul 1881 a fost însemnat cu piatra comemorativă care nu mai există. Acest loc necesită a fi marcat din nou cu o piatră comemorativă, care să amintească generaţiilor viitoare, că încă din sec. IX – XI aici exista o comunitate bine dezvoltată. Comoara ar putea fi un fel de act de naştere documentar al localităţii.

Descoperirea acestei comori a avut de la început, un răsunet internaţional, valoarea sa fiind estimată pe atunci la 3 milioane florini.

Studierea tezaurului a început încă din secolul trecut, de numeroşi arheologi, filologi, istorici de artă, până în prezent existând peste 150 de lucrări şi monografii în care este tratată această descoperire.

Tezaurul cuprinde 23 de piese din aur (e posibil ca tezaurul să fi fost mult mai mare), lipsind perechile vaselor 1,2,5,6,7,8,18,19, care ar mai fi cântărit încă 6 kg. de aur, iar valoarea în aur ar fi fost de 25.000 monede de aur. Odată cu comoara a fost descoperită şi o cruce de mare valoare, pe care au dat-o mănăstirii BEZDIN (Serbia) şi care este păstrată cu sfinţenie de călugării sârbi, iar din 1887 nu se mai ştie nimic. Tezaurul de la Sannicolau Mare constituie cea mai evidentă sinteză a elementelor de artă a formelor, motivelor vehiculate în primul mileniu, pe teritoriul Europei de răsărit, centrale şi de sud – est, fiind legat de tradiţiile greco – romane şi iraniene în răsărit şi de arta veche contemporană a Bizanţului şi stepelor.

Vechimea tezaurului se localizează între sec. IX-XI, având un stil unitar din punct de vedere tehnic, majoritatea vaselor având un rol funcţional bine precizat, fiind obiecte de cult religios de rit creştin. Pe inscripţiile în limba greacă de pe bazinele 9 şi 10 este scris;

,,Prin apa curată Doamne spre viaţă veşnică”.

Cu toate contradicţiile apărute asupra apartenenţei tezaurului, un singur lucru este logic şi cert, că acesta a fost găsit în pământul Sannicolaului Mare şi a aparţinut Voievodului Glad şi apoi nepotului acestuia, principele Achtum, care ar fi îngropat comoara la marginea cetăţii Morisena în zona Sighet, cu o cruce, înaintea bătăliilor sale cu ungurii.

Tezaurul, este posibil sa fi fost dăruit de Împăratul bizantin Constantin al V lea demnitarilor sau bisericii din această zonă.

În perioada interbelică, în localitate s-a format un curent puternic al intelectualilor, care au făcut demersuri către forurile româneşti şi internaţionale, de aducere a tezaurului acasă, acolo unde a fost găsit, în această vatră străbună multimilenară.

În perioada comunistă s-a încercat aducerea comorii, însă austriecii au cerut enorm de mulţi bani şi nu au dorit să ni-l restituie. După 1990 – au fost aduse în muzeul oraşului, fotografii cu expunerea tezaurului, iar o copie a comorii este expusă în muzeul de istorie din oraşul Arad.

Prin demersurile diplomatice active, odată cu intrarea României în U.E., sperăm că această comoară să fie adusă în Sannicolau Mare, fiindcă aici este locul ei.

Comoara se compune din;

· 7 ulcioare cu diferite forme geometrice gravate, din care

- 5 ulcioare cu torţile formate din minunate perle de aur

- 2 carafe

· 5 farfurii, având pe fund gravuri de toată măiestria, iar în

centru, o cruce.

· 3 vase pentru băutură, deosebit de frumoase, având pe o parte un cap

încornorat de taur cu gâtul îndoit, aşezate pe câte trei picioare de leu.

· 5 pahare făcute cu mult gust artistic;

· 2 pahare cu picior înalte;

· 1 căldăriţă

Comoara a fost expusă o singură dată la Expoziţia Mileniului de la Budapesta în 1896.

În urma descoperirii acestei comori de mare importanţă şi valoare istorică, arheologii diferitelor naţiuni, caută să susţină şi să afirme, revendicându-şi această comoară, pentru ştiinţa şi neamul lor. Nu ne interesează părerea lor, pentru că noi vrem prin această comoară să dovedim existenţa localităţii din cele mai îndepărtate timpuri, care poate fi cel mai plauzibil document ale afirmării noastre, în această parte a ţării şi a Europei.