O echipă mixtă româno-maghiară reîncepe căutarea Tezaurului de la Sânnicolau Mare

O echipă mixtă româno-maghiară reîncepe căutarea Tezaurului de la Sânnicolau Mare

Fascinaţia pe care comorile au exercitat-o dintotdeauna asupra oamenilor pare a fi, precum aurul însuşi, deasupra ruginii, căci poartă în ea obsesia tinereţii fără bătrâneţe şi a vieţii... fără de griji, morbul puterii, patima aventurii. Când însă această fascinaţie nu e dictată de dorinţa înavuţirii ci, dimpotrivă, de interesul ştiinţific, academic, atunci căutarea însăşi e mai importantă decât tezaurul, căci ea, căutarea, poate schimba istoria. Este evenimentul de senzaţie pe care îl pregătesc acum, temeinic, doi iluştri arheologi: prof. dr. Florin Draşovean de la Muzeul Banatului şi dr. Csanád Bálint, directorul Institutului de Arheologie din Budapesta şi membru al Academiei din Ungaria. Cei doi reputaţi istorici s-au întâlnit, în urmă cu câteva zile, pentru a pune la cale un protocol de parteneriat româno-maghiar de cercetare multidisciplinară în centrul căreia se află cea mai mare comoară descoperită vreodată în Banat: Tezaurul de aur de la Sânnicolau Mare. O poveste cu totul neobişnuită, pe care toată lumea o credea de mult închisă. Şi totuşi...
Norocul are căi întortocheate
Binecunoscută, povestea descoperirii acestei comori ţine deja de legendele locului. În 1799, săpând în curtea casei, ţăranul Nera Vuin din Sânnicolau Mare a descoperit un somptuos tezaur, constituit din 23 de vase din aur cu o greutate totală de cca 10 kg. Fără să-şi dea seama de imensa valoare a pieselor, el le-a vândut separat unor negustori din Timişoara. La scurt timp, proprietarul terenului pe care se afla casa lui Vuin, un negustor numit Nacu, a aflat despre tezaur şi a alertat autorităţile. Aşa s-a reuşit recuperarea celor 23 de vase, care au fost incluse în colecţia Curţii Imperiale de la Viena, iar astăzi, cel mai mare tezaur descoperit în Banat face parte din patrimoniul Muzeului de Istoria Artelor (Kunsthistorisches Museum) din capitala Austriei. Tezaurul a fost pe rând atribuit de istorici hunilor, gepizilor, avarilor, cuturgilor, bulgarilor, pecenegilor, ungurilor sau românilor şi cronologic datat între secolele IV-XI. Atribuirea etnică şi încadrarea cronologică a tezaurului nu au fost întotdeauna lipsite de conotaţii politice, avertizează arheologii. Cea mai plauzibilă ipoteză pare a fi aceea a istoricului Mircea Rusu, care îl consideră ca fiind făurit în secolul al VIII-lea, în atelierele imperiale de la Constantinopol, şi dăruit unor conducători avari de către împăratul Constantin al V-lea. Cópii galvano-plastice ale vaselor tezaurului de la Sânnicolau Mare s-au aflat în colecţia Muzeului Banatului până în 1919, când, alături de alte obiecte, au fost rechiziţionate de reprezentanţii unei comisii militare sârbe. Deşi în perioada interbelică s-au făcut demersuri diplomatice până la nivelul miniştrilor de externe ai celor două ţări pentru recuperarea acestora, ele nu s-au mai întors în ţară. Astăzi mai există trei asemenea cópii la Complexul muzeal Arad şi un set la Muzeul din Szeged.
După 200 de ani...
Ceea ce istoricii ştiu, iar oamenii obişnuiţi nu, este că piesele Tezaurului de la Sânnicolau Mare sunt vase-perechi, două câte două, iar patru dintre ele... n-au pereche! „Fie au fost furate, vândute, poate topite, fie - şi asta vrem noi să cercetăm - nu au fost descoperite niciodată“, explică profesorul Florin Draşovean. Ipoteza că cele patru vase care ar întregi tezaurul se mai află şi astăzi undeva, pe aria Sânnicolaului, a fost lansată, în urmă cu ani, de ilustrul arheolog Florin Medeleţ. Acum, însă, pentru prima dată, ea va putea fi verificată. Strada Comorii: aşa se numeşte astăzi uliţa din Sânnicolau Mare care cuprinde şi pământul pe care se aflau, cu două veacuri în urmă grădina şi casa ţăranului Nera Vuin. Cercetarea multidisciplinară româno-maghiară ar urma să înceapă în luna noiembrie, după ce actualul proprietar îşi va strânge recolta de pe teren. Profesorul Draşovean şi distinsul său colaborator maghiar au avut o întrevedere oficială cu dl Constantin Ostaficiuc, preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, care şi-a declarat entuziast întregul sprijin pentru proiect. Dacă ipoteza arheologilor s-ar confirma, descoperirea ar fi una dintre cele mai spectaculoase din ultimii 50 de ani, iar vasele de aur ar rămâne în patrimoniul Muzeului Banatului!
Nici copii, nici originalul
„Formalităţile pentru deschiderea unui şantier arheologic româno-maghiar la Sânnicolau Mare nu sunt simple. Dacă însă vom reuşi, colegii maghiari vor asigura tehnologie ultraperformantă, inclusiv un magnetometru şi un detector de metale de ultimă generaţie. De bună seamă, eventualele descoperiri le vom publica împreună“, a explicat profesorul Draşovean. În mandatul său directorial la Muzeul Banatului, dl. Florin Draşovean a făcut demersuri susţinute pentru a se realiza copii ale tezaurului de la Sânnicolau Mare. De originalele de la Viena nu a fost chip să se apropie experţii români, curatorii muzeului austriac invocând restricţii de securitate. Cu toate acestea, piesele originale au fost expuse la Budapesta. Mult mai avansate au fost însă negocierile cu Muzeul din Szeged, însă devizul pentru a se face copii după copiile muzeului din Ungaria a depăşit cu mult bugetul instituţiei similare din Timişoara. Dacă însă ipoteza arheologilor s-ar confirma, iar cele patru vase ar ieşi la iveală, raportul negocierilor s-ar schimba substanţial.